Jurnalista TVR Iași a obținut de-a lungul timpului numeroase premii în cadrul Festivalului SIMFEST. Cel mai drag sufletului ei este Marele Premiu, pe care l-a câștigat în 2017, cu documentarul “Nicu Ioniță, un supraviețuitor al experimentului Pitești”. La 10 ani de la prima ei participare la SIMFEST, Gabriela Baiardi revine la această ediție cu un nou proiect, înscris la secțiunea Centenar.
Reporter: Ați obținut numeroase premii pentru documentarele și filmele realizate de dvs. printre care și Marele Premiu SIMFEST 2017. Ce înseamnă acest premiu?
Gabriela Baiardi:Marele Premiu Simfest 2017 a fost o împlinire profesională atât pentru mine, cât și pentru Loredan Baiardi, care semnează imaginea, montajul și ilustrația muzicală. Din 2008, de la prima mea participare la Simfest, am sperat că va veni o zi cand voi primi trofeul. Prin decizia de a premia documentarul “Nicu Ioniță, un supraviețuitor al experimentului Pitești”, juriul a confirmat că ne-am zbătut cu folos. Filmarea s-a făcut în afara televiziunii. Am făcut pe cont propriu atât cele două vizite la Pașcani, acasă la doctorul Ioniță, cât și deplasarea la fosta închisoare din Pitești. Aceasta nu este în „zona de acoperire” a TVR Iași, astfel că am asteptat aproape doi ani să se ivească oportunitatea unei deplasări. În noiembrie 2016 am decis că nu mai putem aștepta (doream ca documentarul să fie gata cât doctorul Ioniță mai era în viață), astfel că, într-o sâmbătă, Loredan s-a urcat în mașină și a plecat să filmeze la Memorialul Închisoarea Pitești (doamna Maria Axinte, cea care răspunde de acest obiectiv, a fost foarte amabilă și răbdătoare!). Fără imagini de acolo nu puteam ilustra documentarul. Ne-am considerat norocoși că am putut vorbi cu unul dintre foștii deținuți trecuți prin “iadul” de la Pitești. Povestea lui era de fapt povestea unei generații și nu a mai contat că suportam noi costurile… Doream doar ca acest documentar să existe. Iar premiul de 1000 de euro a compensat din plin efortul nostru. Acum, la un an distanță, adresăm mulțumiri juriului!
R: SIMFEST este singurul festival de televiziune din România. Cat de important este, în opinia dvs., ca astfel de festivaluri să existe? De ce?
GB:Cred că acest festival poate stimula creativitatea realizatorilor de televiziune. Îți doresti să revii la SIMFEST odată ce ai câștigat un premiu acolo. Te gândești cum să faci să obții trofeul. Și te străduiești să fii mai bun, să găsești subiecte interesante și unghiuri de abordare care să surprindă. SIMFEST este și un loc în care jurnaliști de televiziune din țară se întâlnesc, socializează, leagă prietenii, fac schimb de idei. E lăudabil că, la Tîrgu Mureș, câțiva oameni hotărâți au reușit să crească atât de frumos un festival care încurajează genuri publicistice precum ancheta, reportajul și documentarul de televiziune.
R: În cadrul SIMFEST ați câștigat mai multe premii. Cu ce credeți că se diferențiază acest festival, de altele?
GB:Gala APTR și Premiile Clubului Român de Presă – două competiții naționale dedicate jurnaliștilor – nu se mai organizează de ceva timp. Festivalul de la Tîrgu Mureș nu numai că rezistă, dar înflorește, se dezvoltă. Acum există și o secțiune dedicată Centenarului Marii Uniri, sunt și premii tentante… În plus, SIMFEST favorizează interacțiunea dintre public și realizator. Producțiile din concurs sunt proiectate în spații publice, poți vedea reacția spectatorilor. Iată o bună ocazie să-ți promovezi filmul și studioul la care lucrezi.
R: Poate fi SIMFEST o rampă de lansare pentru producătorii aflați la început de drum?
GB:Sper că nu greșesc prea tare dacă spun că un premiu mângâie orgoliul profesional al unui realizator. Dacă ești la debut, atunci decizia juriului poate fi privită ca o încurajare. Poți înțelege că ești pe drumul cel bun, că ai talent, că faci bine ceea ce faci.
R: Care vă este cel mai drag proiect care vă poartă semnătura, dintre toate cele cu care ați participat la SIMFEST?
GB:Cel mai drag proiect prezentat la SIMFEST rămâne cel care mi-a adus Marele Premiu. Fetița mea mă ajută deseori la filmări, iar de această dată ea a exemplificat modul în care erau siliți deținuții să întâmpine Învierea Domnului, bătînd cu lingura într-o gamelă. Deci premiul nu e doar al părinților, ci și al ei. De asemenea, premiul este și al lui Ștefan Sălăjan, artistul care a schițat în creion unele scene povestite de doctorul Ioniță.
R: Ce sfaturi aveți pentru producătorii care își înscriu filmele sau reportajele la SIMFEST?
GB:Le-aș recomanda să creadă în șansa lor și în profesionalismul și corectitudinea juriului. În 2017 nu am putut ajunge la festivitatea de premiere, iar până la finalul galei nu am știut că sunt câștigătoarea trofeului. Eu spun așa: un premiu îi dă aripi realizatorului și-i aduce vizualizări filmului. Festivalul este locul ideal unde poți arăta lumii ce ai (mai) făcut.
R: Ce sfaturi aveți pentru cei care vor să realizeze filme sau documentare? Care sunt aspectele pe care trebuie sa le ia in calcul?
GB:Nu mă pricep să dau sfaturi… Le-aș putea spune doar să pună suflet în ceea ce fac și să nu se sperie de piedicile pe care le-ar putea întâlni.
R: Intenționați să mai participați la SIMFEST cu vreo producție? Dacă da, ne puteți oferi câteva detalii?
GB:Profit de înființarea secțiunii CENTENAR și revin la SIMFEST cu “VIS DE AUR, COROANĂ DE OȚEL”. Documentarul acoperă o perioadă lungă din istoria noastră: de la revoluția pașoptistă și până după întregirea României. Apar în acest film istorici din Iași, București și Cluj-Napoca. Dau un singur nume: prof.univ.dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Imaginea acestui documentar este semnată de Relu Tabară, iar de montaj și ilustrație muzicală s-a ocupat Loredan Baiardi. TVR Iași a difuzat în premieră această producție la TVR 1, pe 24 ianuarie 2018.
Simona Boantă