Un documentar complex despre actorul Dionisie Vitcu, care cuprinde imagini unice și valoroase și o “călătorie” în satul care dă numele uneia dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa: Cucuteni sunt cele două producții cu care Andreea Știliuc va participa în acest an la SIMFEST. Tânăra jurnalistă de la TVR Iași a oferit reporterilor SIMFEST un interviu în care a dezvăluit mai multe detalii despre filmele sale și a explicat de ce festivalul de la Tîrgu Mureș i-a fost talisman norocos.
Reporter: Primul premiu din cariera dvs. a fost obținut la SIMFEST. Ce a însemnat acest premiu pentru dvs.?
Andreea Știliuc: Da, se întâmpla în anul 2009. Eram angajată de câteva luni la TVR Iași. Deși aveam deja aproape 9 ani de experiență în televiziune, nu mai înscrisesem niciodată o producție realizată de mine la un festival. Deci a fost prima încercare și prima reușită. Țin minte telefonul “magic”, pe care l-am primit chiar în dimineața zilei în care era ceremonia de decernare a premiilor. În mai puțin de-o oră, cred, eram deja în drum spre Tîrgu Mureș, alături de Relu Tabără, colegul meu care semna imaginea. De fapt, pentru reportajul “Un suflet huțul”, premiul l-am obținut împreună.
R: Ați participat de mai multe ori la SIMFEST. Cum ați descrie experiențele avute în cadrul festivalului?
AȘ: Cred că am fost doar de două ori la SIMFEST. În 2009 și în 2011. Am luat mai multe premii în acești aproape 10 ani de când sunt la TVR Iași, dar, din păcate, am reușit foarte rar să vin să le primesc personal. Nu voi uita niciodată prima participare. Un fotograf mi-a trimis chiar o imagine cu mine, care se numea “The Ecstasy of Gold”. M-a surprins înfulecând dintr-un porumb fiert, într-o excursie organizată în ziua de după ceremonie. Probabil mi se citea încă bucuria pe chip. A făcut o analogie foarte frumoasă între “aurul” obținut la SIMFEST și pofta mea de-a mă înfrupta din bobițele aurii. Nu voi uita niciodată tinerii jurnaliști sau profesioniștii consacrați pe care am avut ocazia să-i cunosc la Tîrgu Mureș. Festivalul este un loc al întâlnirilor și mi-ar plăcea să vin mai des.
R: Ce semnificație au pentru dumneavoastră premiile câștigate la acest festival?
AȘ: În 2009, obținând, din prima încercare, primul premiu, vă dați seama că am prins curaj. Probabil și faptul că am intrat în echipa TVR Iași a stimulat puțin în mine bucuria de a simți spiritul competiției. Câteva dintre producțiile premiate la SIMFEST au fost apreciate și de APTR sau UCIN. Filmul despre Benjamin Fondane a fost, peste ani, prezentat la Târgul de Carte de la Londra. Deci pot spune că SIMFEST mi-a purtat noroc.
R: De ce producția de filme? Cum ați ales acest drum?
AȘ: În 2008, înainte de a fi angajată la TVR, am participat la un workshop organizat de BBC la Iași. Am contribuit și eu atunci la realizarea unui film despre lipovenii din Târgu-Frumos și mi-am dat seama că îmi place foarte mult documentarul. Totul era ușor, simțeam că sunt construită pentru asta. Apoi am avut șansa de a descoperi școala TVR Iași, unde am învățat foarte mult și am avut libertatea să mă dezvolt. Am participat și pe cont propriu la multe training-uri. Am terminat chiar un program de masterat axat pe producția filmului documentar, la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. E o pasiune realmente, îmi plac oamenii , vreau să îi ascult și să le spun poveștile într-un mod creativ.
R: Ce vă inspiră în crearea și realizarea producțiilor?
AȘ: Sinceritatea pe care încerc să o captez pe “peliculă”. Nimic nu se compară cu autenticitatea. Lucrez în echipe mici, tocmai pentru a nu perturba și a nu inhiba interlocutorii. Vreau să redau viața în esența ei. Am descoperit că îmi place uneori și să pornesc singură, cu trepiedul și camera în spate, spre un subiect. E un tip foarte special de intimitate pe care o poți obține cu povestea pe care o spui. Și montajul mă fascinează. Sunt în stare să stau și 16 ore pe zi, să vizionez brutul, să selectez secvențele, apoi să montez efectiv. Energia aceasta nu poate veni decât dintr-o mare pasiune.
R: Ce sfaturi aveți pentru viitorii participanți?
AȘ: Să nu aștepte să treacă aproape 9 ani până trimit primul reportaj sau prima știre la SIMFEST. E important să aibă curaj să se înscrie. Până la urmă, meseria noastră înseamnă să captezi publicul, să arunci o poveste în lume. De ce să nu îi dai ocazia și unui juriu format din profesioniști importanți să vadă producția ta?
R: În opinia dumneavoastră, cum a evoluat festivalul de la o ediție la alta?
AȘ: Din păcate, SIMFEST a rămas cam singurul festival din România, dedicat producțiilor de televiziune. Din fericire, festivalul a evoluat foarte frumos. Acum este foarte greu să obții un premiu aici, deoarece nivelul este din ce în ce mai ridicat. Le doresc organizatorilor multă energie în continuare, pentru că pasiune știu că au din plin.
R: Anul acesta veți participa din nou la SIMFEST. Ne puteți dezvălui câteva indicii despre proiectul prezentat la Tîrgu Mureș?
AȘ: Anul acesta am înscris două producții. “Actorul și cronica vieții” este primul documentar complex realizat despre Dionisie Vitcu, actor în vârstă de 80 de ani, ce a primit în 2017 Premiul UNITER pentru întreaga activitate. Filmul include imagini unice din culise, dar și fragmente extrem de valoroase din arhive. Documentarul-portret deschide seria „Societarii”, care aduce în prim-plan artişti emblematici pentru scena ieșeană şi celebrează rolul imens jucat de Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Iași în timpul Primului Război Mondial. “Cucuteni, pământul care cântă”, cea de-a doua producție este, de fapt, o călătorie în satul ce dă numele uneia dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa – Cucuteni. De peste zece ani, aici se desfăşoară un eveniment care schimbă ritmul obişnuit al vieţii din mediul rural şi reînvie potenţialul turistic al zonei. Între Sărbătorile de Paşti şi Crăciun, Simpozionul „HUMAn” este trecut de oamenii locului în calendar.
Diana Lupei